CAPITOLUL I
Principii si norme de baza
Art.1 – (1) In spiritul respectului fata de viata si fiinte, Statul promoveaza protectia animalelor, condamnand orice acte de cruzime fata de acestea.
(2) Statul va pune in practica normele, metodele si actiunile formativ-educative care pot contribui la atingerea acestui scop, paralel cu preocuparile vizand protectia mediului inconjurator.
Art.2 – (1) in cuprinsul dispozitiilor prezentei legi, sub denumirea de animal se intelege, daca nu se face o alta specificare, orice vietuitoare neumana, apatinand grupului vertebratelor.
(2) Actiunile educative privind prevenirea cruzimii si protectia animalelor vor avea in vedere si unele grupuri de animale nevertebrate, in special insecte, crustacee si moluste.
Art.3 – Dispozitiile prezentei legi, privind prevenirea cruzimii fata de animale si protectia acestora, sunt intemeiate pe urmatoarele principii si norme de baza:
a) animalele sunt fiinte sensibile, capabile de suferinta fizica si psihica, avand si o valoare intrinseca, in afara celei utilitare;
b) omul are obligatia morala de a nu abuza de viata si serviciile animalelor, eliminand moartea lor ne-necesara si evitand sau reducand in cea mai mare masura posibila suferinta pe care folosirea lor le-ar putea-o produce;
c) in situatiile, legal reglementate, in care suprimarea vietii unui animal poate fi admisa, aceasta trebuie sa se produca numai prin procedee sau metode stiintific fundamentate, adecvate speciei si imprejurarilor, care pot sa inlature sau sa reduca pana la un nivel minim suferinta fizica si psihica a animalului.
Art.4 – in spiritul prezentei legi, structurile legal constituite ale societatii civile, au dreptul si acestora li se va acorda posibilitatea reala de a se implica in elaborarea Strategiei, Metodologiilor si Normelor de aplicare a acestei legi, precum si in aplicarea si supravegherea respectarii ei dupa intrarea in vigoare.
CAPITOLUL II
Prevenirea cruzimii fata de orice animale si protectia lor
SECTIUNEA 1
Definitii si Dispozitii generale
Art.5 – Constituie cruzime fata de animale, in sensul prezentei legi, orice actiune efectuata in mod direct sau printr-o insarcinare data altcuiva, orice omisiune cu buna stiinta a unor indatoriri legal reglementate, care pot sa aiba drept urmare o suferinta fizica si/sau psihica a unui animal, ce putea fi evitata, vatamarea grava a organismului ce ar putea cauza moartea sa in raport cu normele legale, sau punerea in pericol a vietii animalului, - indiferent daca animalul apartine sau nu faptasului, nu are un proprietar ori custode, traieste liber in natura sau este captiv.
Art.6 – Sub incidenta notiunii de cruzime fata de animale, definita la art. 5, intra si se sanctioneaza conform legii:
a) omorarea nejustificata a unui animal, inclusiv tentativa;
b) sacrificarea considerata admisibila in raport cu normele legale, dar efectuata sau provocata in conditii de suferinta ce putea fi inlaturata sau redusa pana la cel mai scazut nivel posibil, tinand seama de reglementarile legale si de procedeele sau tehnicile recomandate de forurile nationale si internationale competente, indiferent daca suprimarea vietii animalului se face pentru consum alimentar, pentru obtinerea de blanuri, in laboratoare sau in orice alte unitati, locuri ori imprejurari, incluzand si animalele care traiesc libere in natura sau se afla in captivitate;
c) chinuirea oricaror animale, prin manipulari ori fapte ca cele specificate la art. 7, savarsite sau favorizate cu buna stiinta, care pot sa determine o suferinta intensa sau prelungita ori repetata, indiferent daca fapta a condus sau nu la moartea animalului;
d) raul tratament al animalelor proprii, aflate in custodie sau cu care omul vine in contact in orice fel in cadrul ocupatiilor sale, prin comportamentul brutal sau neglijent, abuzul in utilizare, neacordarea conditiilor elementare necesare vietii si bunastarii acestor animale, precum si prin izgonirea sau parasirea animalelor de munca, utilitare de alt fel, sau de companie.
SECTIUNEA 2
Chinuirea animalelor
Art.7 – Constituie infractiunea de chinuire a animalelor, de orice provenienta, urmatoarele fapte:
a) torturarea, mutilarea, sufocarea, otravirea in afara limitelor si metodelor legal reglementate in cazul unor rozatoare sau insecte daunatoare, aplicate cu grija de a nu pune in pericol oamenii sau animalele domestice, deasemenea incinerarea, ingroparea, jupuirea sau inceperea oricarei prelucrari a corpului animalului dupa deces nesigur;
b) organizarea, finantarea sau incurajarea, inclusiv prin pariuri, a luptelor de animale de orice fel, sau a oricaror spectacole sangeroase implicand animale;
c) uciderea in conditii provocatoare de suferinte intense sau prelungite a animalelor destinate consumului alimentar, in abatoare, ferme, unitati de alimentatie sau gospodarii, fara respectarea prevederilor tehnice si de comportament uman prevazute in Normele de aplicare (conform art.37), necesare reducerii pana la nivelul minim posibil a suferintei animalelor;
d) sacrificarea animalelor in locuri neautorizate, exceptand gospodariile familiale pentru uzul propriu in cazul speciilor prevazute in Normele Tehnice de aplicare;
e) sacrificarea in conditii provocatoare de suferinte intense a animalelor din ferme, crescatorii sau gospodarii individuale, pentru obtinerea de blanuri, piei ori alte produse, precum si a animalelor salbatice capturate in acelasi scop, fara punerea in practica a normelor de eutanasie, pentru diversele specii in cauza, recomandate de experti pe plan international si acceptate pe plan national;
f) uciderea ne-necesara sau provocarea unor suferinte intense, ce puteau fi evitate, animalelor folosite in scopuri stiintifice, fara respectarea legislatiei existente in acest domeniu;
g) comertul ilegal cu animale si produse animaliere;
h) orice alte fapte care se incadreaza in prevederile art.6 lit a, b si c din prezenta lege.
SECTIUNEA 3
Raul tratament aplicat animalelor
Art.8 – Constituie contraventie de rau tratament aplicat animalelor, definit la art.6 lit d, urmatoarele fapte:
a) cresterea animalelor din ferme in conditii de aglomerare excesiva;
b) transportul sau expunerea animalelor in conditii de inghesuire si durata excesiva, in pozitii care le prilejuiesc suferinte sau neavand indeajuns aer si apa;
c) lipsirea unui animal propriu sau aflat in ingrijire, de hrana adecvata si apa in cantitati suficiente, de un adapost curat si aerisit, neacordarea unor posibilitati minimale de miscare, neprezentarea la medicul veterinar in cazul in care animalul este bolnav;
d) supunerea animalelor la munci mai presus de puterile lor, pentru care nu sunt apte in raport cu specia, varsta, starea fizica, inclusiv o gestatie inaintata, sau folosirea de juguri, hamuri nepotrivite, ce pot provoca suferinte;
e) lovirea brutala sau inteparea animalelor pentru a le forta sa depuna eforturi peste puterile lor sau pentru a sili un animal cazut sa se ridice, suprasolicitat in munca, ranit sau bolnav;
f) nerespectarea odihnei necesare pentru animalele de munca, sau tinerea lor excesiva sub intemperii, care pot provoca imbolnaviri;
g) izgonirea sau lasarea in parasire a animalelor domestice de munca, utilitare de alt fel sau de companie, care nu mai pot fi folosite fiind batrane, bolnave sau infirme;
h) folosirea animalelor pentru concursuri, competitii de alergare, spectacole inclusiv cele de circ, filmari, reclame, publicitate, expozitii, distractii, sporturi, sau tinerea lor in gradini zoologice fara grija necesara pentru siguranta si bunastarea animalelor in cauza, ca si pentru soarta lor ulterioara;
i) dresajul brutal al animalelor;
j) iritarea, sperierea animalelor sau atatarea lor unele impotriva altora, ori impotriva oamenilor;
k) lasarea fara control strict a oricarui animal propriu sau aflat in custodie care ar putea fi agresiv fata de oameni sau animale;
l) conditiile de „detinere” a animalelor supuse comertului ilegal.
SECTIUNEA 4
Actiuni formativ-educative
Art.9 – (1) Se va avea in vedere includerea, in programele destinate formarii si perfectionarii cadrelor de specialitate, tehnicienilor sau lucratorilor din domeniile medical-veterinare, biologice si zootehnice, a notiunilor cu caracter stiintific, tehnic si etic menite sa asigure respectul fata de viata si inlaturarea sau reducerea in cea mai larga masura posibila a suferintei animalelor asupra carora se exercita activitati umane.
(2) Vor fi desfasurate, cu sprijinul organizatiilor neguvernamentale de protectie a animalelor si al altor foruri, programe educative urmarind prevenirea cruzimii fata de animale si protectia acestora;
(3) in toate situatiile in care s-au comis acte de cruzime fata de animale si in primul rand in cazul minorilor, instanta de judecata poate sa decida si obligatia pentru faptasi de a participa la programe educative ale unor organizatii de protectie a animalelor.
CAPITOLUL III
Dispozitiuni suplimentare privind protectia animalelor de companie
SECTIUNEA 1
Norme generale si definitii
Art.10 – Prin animale de companie, in cuprinsul prezentei legi, se inteleg: animalele pe care omul le tine in prejma sa ca animale de afectiune si/sau utilitare, in cuprinsul notiunii de animale de companie, protejate prin lege, intrand si animalele care din diverse motive se gasesc in situatia de a fi animale fara stapan.
Art.11 – Sunt oprite si sanctionate orice acte de cruzime, definite in articolele 5 si 6, fata de animalele de companie, prin:
a) omorarea;
b) chinuirea;
c) furtul;
d) raul tratament;
e) abandonarea lor.
SECTIUNEA 2
Protectia animalelor de companie care au detinator
Art.12 – Prin detinator al unui animal de companie se intelege proprietarul sau posesorul de fapt al acestuia, sau un custode, adica o persoana fizica, ONG, institutie sau agent economic ce are in ingrijirea sa, asumata benevol ori printr-o obligatie, animalul respectiv.
Art.13 – (1) Detinatorii animalelor de companie au indatorirea de a le crea conditiile elementare pentru siguranta si bunastarea lor, spre a preveni pierderea sau accidentarea, deasemenea de a avea fata de ele un comportament omenos si de a nu le lasa in parasire (abandona).
(2) Parasirea animalelor in paduri sau locuri apropiate de acestea constituie o circumstanta agravanta.
Art.14 – Cainii nu vor fi legati la punct fix cu lanturi mai scurte de 3m, sau vor fi legati cu posibilitatea culisarii pe sarma (in acest caz lantul trebuie sa aiba minim 1.5m); se va folosi un dispozitiv de impiedicare a strangularii denumit vartej si se va de cainilor posibilitatea miscarii libere la anumite intervale, in conditii de siguranta.
Art.15 – (1) in situatiile de chinuire, rau tratament sau parasire (abandonare) a animalelor de companie, pe langa sanctiunea aplicata, instanta judecatoreasca sesizata poate sa dispuna fie ramanerea animalului la detinatorul sau pe baza unui angajament de tratament corespunzator luat de acesta, sub supravegherea unei persoane fizice sau juridice autorizate, fie incredintarea animalului unei Organizatii Neguvernamentale sau unei persoane fizice care prezinta garantii de moralitate, cu participarea faptasului la costul intretinerii;
(2) in situatiile de urgenta in care ramanerea la detinatorul sau reprezinta un pericol imediat pentru animal, o persoana autorizata sau o Organizatie Neguvernamentala, a carei activitate vizeaza protectia animalelor sau protectia mediului, poate ridica si prelua provizoriu animalul, instiintand in scris detinatorul si instanta judecatoreasca, dupa caz.
Art.16 – Animalele de companie din specii sau rase care pot, in unele situatii, sa prezinte periculozitate, sau cele avand un temperament inclinat spre agresivitate, vor fi tinute si supravegheate in conditii care pot sa previna orice accident pentru oameni sau animale, detinatorii vor aplica deasemenea masurile educative potrivite, conform recomandarilor etologice si chinologice.
Art.17 – Detinatorii animalelor de companie vor respecta normele de deparazitare si vaccinare antirabica, precum si normele de inscriere si identificare a cainilor.
Art.18 – (1) Detinatorilor li se va recomanda, prin actiuni de lamurire, sterilizarea medicala a animalelor de companie proprii, caini sau pisici, in masura necesara pentru a preveni aparitia puilor nedoriti, ce ar putea conduce la abandonarea acestora si cresterea numarului animalelor fara stapan.
(2) in scopul reducerii abandonului si cresterii numarului animalelor fara stapan, detinatorii vor avea in vedere limitarea frecventei montelor.
(3) Proprietarul isi va asuma responsabilitatea puilor rezultati fiind obligat a le acorda toata atentia, in caz contrar fiind sanctionat, conform legii.
(4) Prin Programele prevazute in art.23, vor fi create facilitati pentru sterilizarea animalelor de companie.
Art.19 – (1) Organizatiile Neguvernamentale interesate, al caror domeniu de activitate vizeaza protectia animalelor, protectia mediului, persoane fizice sau agenti economici pot infiinta, cu respectarea normelor sanitare, Refugii, Adaposturi sau Pensiuni de preluare in custodie, a animalelor de companie, pentru o perioada in care detinatorii nu pot ingriji animalele, pe baza de angajament prevazand obligatiile asumate reciproc, cu mentionarea datelor de identificare ale animalului.
(2) Pot fi infiintate deasemenea sectii de preluare in custodie, de la detinatorii animalelor de companie, in Refugiile sau Adaposturile de protectie prevazute conform art.29, in situatiile specificate prin alin (1) al prezentului articol.
SECTIUNEA 3
Protectia animalelor de companie care nu au un detinator (fara stapan) si
prevenirea aparitiei sau cresterii numarului acestor animale.
Art.20 – (1) Animalele de companie denumite fara stapan sunt cele care nu au un detinator, proprietar sau custode, ori se gasesc in afara locuintei sau gospodariei detinatorului si supravegherii acestuia, prin pierdere, abandonare, ratacire ori alte motive.
(2) Animalele la care se refera alineatul precedent sunt deasemenea ocrotite prin lege, paralel cu masurile care privesc prevenirea aparitiei sau cresterii numarului lor si protectia sanatatii publice.
Art.21 – Prevenirea aparitiei si cresterii numarului animalelor de companie fara stapan se efectueaza in principal prin:
a) aplicarea dispozitiilor prezentei legi referitoare la indatoririle detinatorilor animalelor de companie in ceea ce priveste evitarea pierderii si neabandonarea acestora;
b) limitarea reproducerii animalelor de companie care au un detinator, precum si sterilizarea in proportie cat mai ridicata a celor fara stapan;
c) actiunile de protectie a animalelor in cazul demolarilor sau unor calamitati.
Art.22 – (1) Limitarea reproductiei animalelor de companie se va obtine prin metode recomandate in medicina veterinara;
(2) Interventiile se vor efectua numai de catre medici veterinari specializati;
(3) Interventiile, asupra femelelor sau masculilor, in vederea suprimarii capacitatii de procreare a animalului prin metode chirurgicale sau produse medicamentoase validate, sunt denumite in prezenta lege sterilizare (castrare).
Art.23 – (1) Cadrul organizatoric si metodologic al sterilizarii animalelor de companie, cu sau fara detinator, in clinicile, dispensarele, cabinetele sau eventual ambulatoriile medicale veterinare, va fi stabilit printr-un Program elaborat de catre organele sanitare veterinare, in colaborare cu reprezentantii Organizatiilor Neguvernamentale si ai administratiilor publice locale sau centrale, solicitandu-se si sprijinul clinicilor universitare veterinare.
(2) Detinatorii cu posibilitati materiale reduse, persoanele handicapate, precum si Organizatiile Neguvernamentale, institutiile, agentii economici, asociatiile de proprietari sau persoanele fizice care ocrotesc animalele fara stapan ori le-au preluat dintr-un adapost de protectie vor putea beneficia de reduceri sau scutiri de plata, dupa caz, pentru sterilizarea acestor animale, in conditiile ce vor fi specificate in programele privind sterilizarea.
Art.24 – Ansamblul masurilor de protectie a animalelor de companie care nu au un detinator, precum si de prevenire a aparitiei sau cresterii numarului animalelor din aceasta categorie, va fi initiat, coordonat si controlat printr-o colaborare cu caracter permanent, intre reprezentanti autorizati ai Administratiei publice locale, ai forurilor sanitare veterinare precum si ai Organizatiilor Neguvernamentale interesate, al caror domeniu de activitate vizeaza protectia animalelor, protectia mediului, pe baza unui Program comun ce va fi intocmit in raport cu conditiile concrete existente, in deplina concordanta cu spiritul si dispozitiile prezentei legi.
Art.25 – (1) Un reprezentant al Primariei va primi sarcina de a sprijini, sub directivele conducerii Primariei, supravegherea si protectia animalelor din teritoriu, in permanenta colaborare cu Organizatiile Neguvernamentale si cu organele sanitare veterinare, cu stricta respectare a Programului comun intocmit conform art.24.
(2) in localitatile in care exista Organizatii Neguvernamentale interesate, al caror domeniu de activitate vizeaza protectia animalelor si/sau protectia mediului, sarcina de a coordona, supraveghea si controla protectia animalelor din teritoriu va fi atribuita, daca solicita, reprezentantilor acestora cu sprijinul inclusiv logistic al Administratiei publice locale si al organelor sanitare veterinare, cu conditia ca in organizatiile respective sa existe cel putin un inginer zootehnist, medic veterinar sau uman
Art.26 – (1) in cadrul Programului comun intocmit conform art.24, se va prevedea organizarea, in localitati sau grupuri de localitati apropiate, a unor Refugii pentru cazarea provizorie si sterilizarea cainilor fara stapan, care vor functiona printr-o colaborare a organelor sanitare veterinare, Organizatiilor Neguvernamentale interesate ce vizeaza protectia animalelor si/sau mediului si administratiilor publice locale, cu mijloace puse la dispozitie de catre Primarii, suplimentate prin sponsorizari si/sau alte modalitati de sprijin.
(2) Conducerea fiecarui Refugiu va fi stabilita cu acordul participantilor la Programul comun, in care se va preciza si eventuala titulatura aleasa pentru Refugiul respectiv.
(3) in aceste Refugii vor putea fi adusi caini considerati fara stapan, capturati in conditii netraumatizante, cu indicarea exacta a locului de unde provin. Vor fi asigurate conditii pentru cazarea provizorie, igiena si tratament omenos al animalelor, control medical si unele tratamente medicale de urgenta, precum si deparazitarea, vaccinarea si sterilizarea. Vor fi asigurate si produsele medicamentoase necesare pentru eventuala eutanasie, in conditii strict umane, a cainilor aflati in situatii extreme, cu respectarea deplina a criteriilor si normelor prevazute pentru aceasta in art.27 alin 9 si art.28.
Art.27 – (1) Cainii de pripas pot fi ridicati de Organizatiile Neguvernamentale interesate, sau de catre serviciile locale pentru Supravegherea si Protectia Animalelor si transportati in Refugiul de cazare provizorie sau intr-un Adapost de protectie;
(2) Fiecarui caine i se va atribui un indicativ numeric atasat prin unul din mijloacele de identificare, i se va intocmi o fisa ce se va inregistra intr-un registru special, cuprinzand: indicativul numeric, semnalmente, data si locul de unde a fost ridicat, date medicale, eventuale observatii, masurile ulterioare luate pentru animal, numarul de tatuaj definitiv, numarul crotalului; crotalul aplicat trebuie sa fie confectionat dintr-un material usor, neoxidabil, sa nu acopere partea interioara a urechii, astfel incat sa previna aparitia unei eventuale infectii;
(3) Cainii revendicati de catre detinatorii lor vor fi predati acestora, iar cei nerevendicati vor putea fi cedati unui Adapost de protectie, unei Organizatii Neguvernamentale interesate precum si unor persoane doritoare, cu inscrierea datelor de identitate si a adresei acestora in fisa animalului, pe baza unui angajament de tratament umanitar. Cedarea se va face cu avizul conducerii Refugiului si al delegatului Organizatiei Neguvernamentale care sprijina unitatea, numai dupa sterilizare, deparazitare si vaccinare antirabica;
(4) Cainii sanatosi si blanzi, care nu au intrat intr-una din categoriile prevazute la alin 3, vor fi readusi, dupa sterilizare, vaccinare, deparazitare si marcare (prin aplicare de crotalii cu numere de identificare), in teritoriul de unde au fost ridicati si unde sunt adaptati, fiind acceptati de comunitatea respectiva. Aceste animale au statut de caini comunitari;
(5) Comunitatii umane in care cainii comunitari sunt reintegrati, i se va aduce la cunostinta situatia de caini comunitari a acestor animale, sterilizate, deparazitate, vaccinate si marcate. Persoanele sau grupurile de persoane in cauza vor tine legatura cu organizatiile de protectie sau cu un dispensar/cabinet medical veterinar, pentru revaccinari obligatorii sau eventuale probleme ulterioare;
(6) Marcarea standardizata a acestor caini, atestand sterilizarea si vaccinarea, se va face prin procedee adecvate;
(7) Echipajele de prindere/returnare precum si mijloacele de transport a animalelor vor fi identificate prin: numele societatii, adresa, numar de telefon;
(8) Cainii cu afectiuni vindecabile vor fi ingrijiti in Refugiu, Adapost sau Clinica veterinara, iar cei cu un comportament aparent agresiv vor putea fi trecuti, dupa sterilizare, intr-un adapost de protectie, in vederea eliminarii stresului, asigurarii unei relatii corecte animal - om si unei modalitati ulterioare de protectie, cu supravegherea necesara;
(9) Vor putea fi indicati pentru eutanasie, in conditii medicale si de comportament stricte, specificate in art.28, numai cainii care prezinta boli grave incurabile, infirmitati nerecuperabile grave care le ingreuneaza supravietuirea, dupa o judicioasa evaluare efectuata in conformitate cu dispozitiile alin. 1 si 2 din articolul mentionat si acei care, in urma unei expertize de specialitate, se dovedesc a fi agresivi;
(10) Sunt considerati caini comunitari nu numai cei care au trecut printr-un refugiu si au fost readusi in teritoriu in conditiile prevazute in prezentul articol, ci si cainii de pripas care, fara sa fi trecut printr-un Refugiu, au fost controlati medical, sterilizati, deparazitati si vaccinati antirabic, fiind readusi in ambient in conditii similare.
Art.28 – (1) Situatiile specificate in alin 9 al art.27, in limitele carora poate fi admisa eutanasia cainilor fara detinator, vor face, pentru fiecare caz in parte, obiectul unei evaluari atente de catre o comisie din care vor face parte medicul veterinar si reprezentantii organizatiei sau grupului de protectie de pe langa Refugiu;
(2) Pentru situatiile considerate de periculozitate sub aspect comportamental, se va face distinctia fata de aparenta agresivitate datorata stresului capturarii si fricii, ce poate fi inlaturata printr-un comportament omenos, sau fata de cea datorata unor situatii pe care le poate elimina sterilizarea;
(3) Sunt exceptate de la suprimarea vietii animalele facand parte din categoriile admisibile pentru eutanasie pe care o organizatie sau o persoana doreste si se angajeaza sa le preia sub ingrijire si supraveghere, in conditii corespunzatoare legii;
(4) Eutanasia cainilor, respectiv suprimarea vietii lor in conditii umanitare, cu evitarea totala sau in cea mai larga masura posibila a suferintei fizice si/sau psihice, in situatiile delimitate prin art.27 alin 9 si art.28 alin 1 si 3, va fi practicata numai de catre medicul veterinar, prin folosirea unor substante medicamentoase si modalitati de administrare cu actiune letala certa numai dupa instalarea starii de inconstienta. Substantele si modalitatile de administrare folosite vor fi acelea selectate pe baze stiintifice, recomandate pe plan international si acceptate pe plan national, pentru aceasta specie, stabilite prin Programul comun prevazut in art.24;
(5) Pe langa respectarea conditiilor stiintifice si tehnice, se va asigura un comportament omenos fata de animal de catre intregul personal implicat in efectuarea eutanasiei;
(6) Animalele eutanasiate vor fi observate in continuare de catre personalul competent pana la certitudinea decesului si nu se va permite ridicarea cadavrelor inainte ca decesul sa fie sigur;
(7) Pentru fiecare eutanasie se va intocmi un protocol;
(8) Nici un animal, indiferent de provenienta sa (Refugiu, Adapost sau teritoriu), nu va fi eutanasiat decat in situatiile si prin metodele delimitate in art.27 alin 9 si art.28 ale prezentei legi.
Art.29 – (1) Administratiile publice locale, singure sau asociate, vor putea infiinta Adaposturi de protectie a animalelor de companie fara stapan. Asemenea Adaposturi pot fi infiintate si de Organizatiile Neguvernamentale interesate, al caror domeniu de activitate vizeaza protectia animalelor si/sau protectia mediului si care vor fi recunoscute ca societati de utilitate publica;
(2) Adaposturile de protectie vor putea primi, in functie de capacitatea disponibila, animale de companie gasite in teritoriu, abandonate sau aflate in pericol precum si caini preluati dintr-un Refugiu pentru cazarea provizorie si sterilizare;
(3) Adaposturile de protectie vor putea avea si sectii de primire in custodie cu plata, pentru situatii si perioade in care detinatorul nu poate ingriji animalul, conform art.19.
(4) Preluarea definitiva a unui animal dintr-un Adapost, sub forma de adoptare, sau preluare temporara in custodie a unui animal, se va putea face (dupa examinarea conditiilor privind siguranta si bunastarea animalului) pe baza unui angajament scris, cu mentionarea exacta a semnalmentelor animalului, numerele de identificare (tatuaj si crotal) precum si a datelor de identitate si adresei persoanelor;
(5) Persoane sau organizatii, care nu dispun de conditii minime necesare pentru a prelua un animal dintr-un Adapost, se pot considera ocrotitori ai unui animal care ramane pe loc in Adapost, participand total sau partial la intretinerea acestuia, pe baza unui angajament, animalul respectiv nu va fi cedat altcuiva fara consimtamantul persoanei sau organizatiei care il ocroteste;
(6) Adaposturile se vor afla sub supravegherea sanitara a unui medic veterinar desemnat, care va efectua si vaccinarile cerute de normele sanitare veterinare, precum si tratamentele necesare asigurarii starii de sanatate a animalului;
(7) in Adaposturi sau servicii ori cabinete veterinare cu care acestea sunt in legatura, se poate efectua si sterilizarea animalelor, precum si eventuala eutanasie a unor animale doar in situatiile, conditiile si modalitatile prevazute de prezenta lege.
Art.30 – Avand in vedere rolul lor ecologic, pisicile considerate fara un detinator sau cele aflate prin pierdere, ratacire ori alte imprejurari in afara gospodariei si supravegherii acestuia, nu fac in general obiectul unor actiuni de ridicare prin organe depinzand de administratiile publice locale. Protectia acestora se efectueaza conform normelor privitoare la animalele de companie, iar controlul populatiei feline se realizeaza prin sterilizari in raport cu necesitatile.
Art.31 – Animalele de companie nu pot fi capturate, comercializate si ucise in scopul obtinerii de produse alimentare, obtinerii de piei sau blanuri, fainuri proteice, alte produse animaliere.
SECTIUNEA 4
Prevederi diverse
Art.32 - in cazul demolarilor, sau unor actiuni de amenajare a teritoriului, serviciile locale de supraveghere si protectie a animalelor, administratiile publice locale, organizatiile neguvernamentale si forurile sanitare veterinare vor intocmi un program de protectie a animalelor de companie care se gasesc in risc de abandonare sau au ramas de pripas, prin actiuni de lamurire a publicului, plasamente in familii sau Adaposturi, preluari in custodie si sterilizari, in vederea controlului populatiei canine sau feline si evitarii cresterii numarului animalelor fara stapan.
Art.33 – Nici un animal de companie nu va putea fi vandut sau cedat dintr-un Refugiu ori Adapost, unei persoane sub varsta de 16 ani, fara consimtamantul expres al parintilor sau al altei persoane care exercita responsabilitati parentale.
Art.34 – Animalele din urmatoarele grupe, dintre cele considerate a avea o dezvoltare neuro-psihica superioara si anume: primate, caini, pisici, cai, si delfini, nu pot fi ucise pentru consumul alimentar.
Art.35 – Nu se incurajeaza tinerea unor specimene din fauna salbatica drept animale de companie, iar scoaterea din mediul natural a unor exemplare din specii salbatice este interzisa daca aceasta pune in pericol soarta animalului sau speciei respective.
Art.36 – in caz exceptional, animalele salbatice pot fi tinute, cu acordul Directiei Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, pe perioada tratamentelor sau interventiilor chirurgicale cu eliberarea in mediul natural imediat dupa insanatosire.
CAPITOLUL IV
Dispozitii suplimentare privind protectia unor animale
din categorii specifice
Art.37 – Potrivit prezentei legi sunt considerate animale din categorii specifice urmatoarele: cele folosite pentru experimente si alte proceduri in scopuri stiintifice, animalele destinate consumului alimentar, cele destinate obtinerii de blanuri, animalele din gradinile zoologice sau parcuri, menajerii, precum si animalele salbatice traind libere in natura.
Art.38 – Protectia animalelor in domeniul experimentarii si al altor proceduri in scopuri stiintifice se reglementeaza prin prevederi dezvoltate intr-o norma juridica separata, pe baza urmatoarelor principii care urmeaza sa constituie o interfata stiinta - etica.
a) reducerea experimentelor si altor proceduri in scopuri stiintifice pe animale, prin eliminarea acelora care nu au o utilitate reala pentru sanatatea, siguranta si bunastarea oamenilor si animalelor, pentru protectia mediului ori pentru un progres de valoare al cunostintelor stiintifice, precum si prin limitarea numarului animalelor folosite intr-un experiment la cel necesar pentru valabilitatea stiintifica a rezultatelor;
b) inlocuirea experimentelor sau altor proceduri pe animale care pot genera suferinta si/sau moarte, prin metode alternative stiintific acceptabile, validate, ce nu folosesc modelul animal viu, in toate situatiile in care aceasta inlocuire este posibila fara efecte asupra scopului urmarit; totodata, incurajarea elaborarii, validarii si implementarii metodelor alternative validate, inclusiv a celor destinate invatamantului;
c) umanizarea, respectiv perfectionarea metodelor si tehnicilor folosite pe animale, in experimente sau alte proceduri, in vederea evitarii sau minimizarii suferintei fizice si psihice; totodata, alegerea metodelor experimentale mai putin traumatizante, in toate situatiile in care aceasta optiune este posibila;
d) efectuarea experimentelor si altor proceduri pe animale, in scopuri stiintifice, numai pe baza autorizatiilor acordate, pentru institutiile, persoanele responsabile si experimentele sau procedurile in cauza, conform normelor stabilite; pastrarea unei evidente a autorizatiilor acordate;
e) reglementarea procurarii animalelor utilizate in acord cu normele europene existente in acest sens; reglementarea si controlul intretinerii animalelor in institutiile utilizatoare;
f) evaluarea judicioasa, sub aspect stiintific si etic, a fiecarui proiect de experiment, conform regulilor precizate in norma juridica separata, si asigurarea respectarii prevederilor care urmaresc evitarea sau minimizarea suferintei animalului in cursul experimentului;
g) reglementarea conduitei, in spirit de protectie, privind soarta animalului ramas in viata dupa experiment;
h) pregatirea adecvata, sub aspect stiintific, tehnic si etic, a personalului implicat in efectuarea de experimente sau proceduri in scopuri stiintifice;
i) difuzarea, inclusiv la nivelul invatamantului de profil, a normelor care pot sa contribuie la realizarea unei interfete stiinta - etica in domeniul considerat;
j) promovarea unei atitudini de respect si bunavointa fata de animalele de laborator, considerate ca fiinte sensibile, capabile de a suferi si de a memora suferinta;
k) crearea cadrului organizatoric necesar protectiei animalelor in domeniul experimentarii stiintifice, in spiritul interfetei stiinta - etica, prin infiintarea comitetelor institutionale pentru etica si protectia animalelor in cadrul institutiilor implicate, cu atributii reglementate, precum si a unei comisii centrale pentru etica si coordonare in problemele experimentarii animale, cu atributii de avizare, la nivel national, in acest domeniu;
l) ansamblul prevederilor de protectie la care se refera principiile enuntate mai sus pentru animalele vertebrate, inclusiv forme larvare autonome si/sau capabile de reproducere, dar masuri elementare de evitare a suferintei se extind si asupra unora dintre nevertebrate.
Art.39 – (1) in vederea elaborarii Normelor Tehnice de Aplicare a dispozitiilor cuprinse in articolele 1 - 8 cu privire la prevenirea cruzimii fata de urmatoarele doua categorii de animale cu caracter specific:
a) - animale domestice destinate consumului alimentar, din ferme, gospodarii sau crescatorii cu acest profil de toate categoriile, abatoare de orice fel, animale in curs de transport, precum si
b) - animale crescute sau capturate pentru obtinerea de blanuri, etc
(1) in termen de 45 zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi se va constitui o comisie de lucru formata din reprezentanti ai: Ministerului Agriculturii, Agentiei Nationale Sanitare Veterinare, invatamantului Superior zootehnic si medical veterinar, precum si reprezentanti ai Organizatiilor Neguvernamentale din sfera protectiei animalelor, care in termen de maxim 3 luni va redacta si supune spre adoptare Normele tehnice respective;
(2) Normele tehnice de protectia animalelor, pentru categoriile mentionate in alin 1, vor urmari evitarea sau reducerea la cel mai scazut nivel posibil a suferintelor fizice si psihice a animalelor respective, in cresterea, capturarea, transportul si sacrificarea lor, in raport cu standardele stiintifice, tehnice si etice actuale.
(3) in termen de 60 zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, se va constitui o Comisie de lucru formata din reprezentanti ai Ministerului Agriculturii, Ministerul de Interne, Agentiei Nationale Sanitare Veterinare, Ministerul Mediului, Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor si reprezentantii Organizatiilor Neguvernamentale pentru protectia animalelor si mediului, care va elabora si propune, intr-un interval maxim de 3 luni Norme Tehnice de Aplicare pentru prevenirea abuzurilor si actelor de cruzime fata de animalele de companie, comunitare si salbatice traind libere in natura sau captive.
Art.40 – in situatiile create prin producerea unor calamitati naturale sau prin actiuni de amenajare a teritoriului, care pot avea ca urmare perturbarea habitatului, organele de administratie publica locala sau teritoriala si echipele de interventie, care au ca prim obiectiv protectia oamenilor si bunurilor, se vor ocupa si de salvarea animalelor, atat domestice cat si salbatice.
CAPITOLUL V
Constatarea incalcarii legii si sanctiuni
Art.41 – incalcarea dispozitiilor Legii, precum si a Normelor de aplicare a acesteia, privind animale de orice categorie, se va constata de catre: inspectori ai Organizatiilor Neguvernamentale de protectie a animalelor, inspectori sanitari veterinari si cadre ale Ministerului de Interne.
Art.42 – (1) Inspectorii la care se refera art. 41 au dreptul de a constata modul in care este respectata prezenta lege, sub toate aspectele, in orice unitati, institutii, locuri sau situatii la care se refera prevederile acesteia, sesizand conducerile unitatilor in cauza precum si instantele judecatoresti, daca este cazul.
(2) Organizatiile mentionate in art.41 se pot constitui parte civila in procesele respective.
Art.43 – Procesele verbale prin care se constata acte de cruzime fata de animale, inaintate instantelor judecatoresti, nu pot fi anulate pentru vicii de forma, ele putand fi completate si de catre instanta cu datele care lipsesc.
Art.44 – (1) Constituie contraventie, faptele prevazute la art.6 lit d si specificate in art.8, art.11 lit d si e, art.13 alin 1, art.14, art.16, art.33, art.35 si se sanctioneaza:
-cu amenda de la 5.000 RON la 10.000 RON
(2) Constituie infractiuni, faptele prevazute la art.6 lit a, b, c si art.7, art.11 lit a,b,c, art.13 alin 2, art.31, art.34 si se sanctioneaza cu:
-inchisoare de la 5 la 10 ani.
Art.45 – impotriva Procesului - verbal prin care s-a aplicat sanctiunea se poate face plangere in termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
Art. 46 – Plangerea impotriva Procesului-verbal se depune, impreuna cu copia la agentul constatator care o va inainta spre solutionare instantei de judecata competenta (judecatorie).
Contravenientul are obligatia sa achite si sa depuna recipisa de achitare a acesteia la organul constatator, in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii.
Pentru motive temeinice, in mod exceptional, instanta poate acorda un nou termen de plata de cel mult 30 de zile sau poate dispune esalonarea platii intr-un termen de cel mult 3 luni.
Art.47 – in cazul in care intr-o institutie ori unitate economica, sau in cadrul oricarei alte persoane juridice, s-a produs incalcarea ori neindeplinirea unor dispozitii ale legii privind prevenirea cruzimii si protectia animalelor, din ordinul, toleranta, neglijenta sau prin actiunea directa a responsabililor ori angajatilor, se va aplica si sanctiunea incetarii raporturilor contractuale de munca si se va putea initia o procedura juridica dupa caz.
Art.48 – Complementar pedepselor prevazute in articolul 44 alin 1 si 2 instanta judecatoreasca poate dispune prin hotarare urmatoarele:
a) orice animal vatamat sau aflat in pericol poate fi ridicat de la detinatorul sau, ori lasat pe loc la acesta in conditiile specificate in art.15;
b) persoanei aflate in culpa i se poate interzice sa mai aiba un animal in proprietate sau custodie pentru o perioada determinata;
c) faptasii pot fi obligati sa participe la costurile ingrijirilor medicale a animalului/animalelor vatamat/vatamate din culpa sau accidental;
d) faptasii pot fi obligati sa participe la un program educativ al unei Organizatii Neguvernamentale. in caz de refuz se va aplica o amenda egala cu jumatate din amenda initiala.
CAPITOLUL VI
Dispozitii finale
Art.49 – Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanta de urgenta nr. 155 din 21 noiembrie 2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 794 din 13 decembrie 2001 aprobata prin Legea nr. 227 din 23 aprilie 2002 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 289 din 29 aprilie 2002, Legea nr. 205 din 26 mai 2004, privind protectia animalelor, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din 14 iunie 2004, precum si orice alte acte normative si dispozitii contrare.
Art.50 – Acoperirea financiara a prevederilor prezentei legi se va face prin:
a) fonduri extra-bugetare;
b) venituri realizate din amenzile aplicate pentru nerespectarea legii, repartizate in mod egal intre Directiile Sanitare Veterinare, Ministerul de Interne si Organizatiile Neguvernamentale pentru protectia animalelor.
c) subventii;
d) donatii;
e) sponsorizari;
f) venituri de la Guvern si/sau bugetul local
g) solicitarea de catre Guvern a unor fonduri nerambursabile pentru implementarea legii, in cadrul unor Programe Internationale.
Art.51 – Prezenta lege intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.