Peste tot in lume, de-a lungul timpului, grija fata de animale s-a manifestat odata cu aparitia animalelor utilitare, iar pe masura ce cunostintele (in special medicale) despre ingrijirea acestora se acumulau, medicina veterinara a putut fi folosita si la celelalte animale.
Medicina veterinară este știința care se ocupă cu cercetarea și vindecarea bolilor animalelor, cu protecția și îngrijirea corespunzătoare a lor, de asemenea și cu controlul alimentelor de origine animală.
In România studiul la facultatea de medicină veterinară durează șase ani, în prealabil este necesar absolvirea unui liceu și al unui „examen-concurs de admitere”.
În România se află facultăți de medicină veterinară la București (aceasta a fost prima facultate de profil din Balcani), Cluj, Iași, Timișoara. În Germania cea mai veche facultate de medicină veterinară se află în Göttingen și datează din anul 1771.
Principalele discipline:
- Anatomia animalelor
- Anatomie patologică
- Biochimie
- Biofizică
- Boli infecțioase
- Boli interne
- Chirurgie
- Controlul alimentelor
- Creșterea animalelor
- Ecologie
- Farmacologie
- Fiziopatologie
- Genetică
- Histologie
- Microbiologie
- Parazitologie
- Reproducție
- Semiologie
Medicina veterinară în lume:
Medicina veterinară a apărut o dată cu creșterea animalelor, în perioada începuturilor societății omenești. La început era aplicată instinctiv, nu exista o diferențiere între măiestria tămăduirii bolilor la om și animale.
Mult mai târziu această lecuire se va diferenția, devenind o meserie la cei care o practicau, prin câștigarea încrederii celor care solicitau intervenția. Treptat, s-a format o etică profesională.
Prima școală veterinară din lume a luat ființă la Lyon, în 1762.